Incaperi ferecate - Care Santos

Amintind de Umbra vantului de Carlos Ruiz Zafon si de Orasul minunilor al lui Eduardo Mendoza, acest roman ingenios dovedeste ca mai tanara scriitoare catalana Care Santos a dat o lovitura indrazneata pariind pe Barcelona istorica. In mai putin de doi ani, Incaperi ferecate a fost tradus in peste 15 limbi.

O galerie de tablouri misterioase, in care poate fi citita istoria intunecata a unei celebre familii barceloneze. O serie de povesti de dragoste si razbunare ale caror ecouri nu se sting nici peste secole. O tanara si ambitioasa mostenitoare care alege sa dezgroape trecutul si sa-i desluseasca enigmele, indiferent de consecinte. Ipostaze in timp ale orasului, dar mai cu seama cea a Barcelonei anilor '30, surprinsa in plina glorie modernista.

Cand Violeta vine din America pentru a supraveghea renovarea vechiului palazzo mostenit si a deschide aici muzeul dedicat tablourilor bunicului sau, renumitul pictor Amadeo Lax, povestile familiei sale stau inca inchise in sertarele memoriei. Treptat insa, din incaperile ascunse ies fantomele trecutului, iar Violeta intelege ca nici frumoasa ei bunica, Teresa, a carei disparitie inexplicabila a intrigat societatea epocii, nici alti morti ai familiei nu-si vor gasi linistea pana ce istoriile lor nu vor fi dezvaluite.

Fragment din roman:

"Cu un an inainte de a muri, pictorul Amadeo Lax (Barcelona 1889-1974) s-a intalnit cu oficialitatile Guvernului Autonom si in urma acestei intalniri casa artistului - situata in pasajul Domingo, langa Paseo de Gracia - si mare parte din tablourile sale au fost donate in schimbul crearii unui muzeu memorial dedicat pictorului. Pentru a sustine si mai mult acest proiect, artistul a mai dat si patruzeci de milioane de pesetas, suma destinata lucrarilor de amenajare a muzeului. In functia de custode l-a numit pe Arcadio Perez, asistentul personal al pictorului si licentiat in arte, cel caruia ii revenea sarcina de a veghea la buna indeplinire a cerintelor artistului.
In ultimii ani, Guvernul Autonom nu a aratat ca ar avea o memorie prea buna. Visul lui Lax nu a fost niciodata dus la bun sfarsit. Colectia - compusa din aproximativ doua sute de lucrari, majoritatea in ulei, studii sau ebose - a fost impartita intre Muzeul National de Arta al Cataluniei (MNAC) si mai multe muzee din provincie, dar numai o mica parte a colectiei a fost expusa permanent. Arcadio Perez, satul de dezinteresul oficialitatilor, s-a hotarat sa faca Organizatia Prietenii Muzeului Amadeo Lax, cu scopul de a mentine vie amintirea acordului dintre pictor si oficialitati si de a nu permite institutiilor din orasul nostru sa uite de „neintrerupta nepasare fata de cuvantul dat celui care a fost unul dintre cei mai mari reprezentanti ai culturii noastre in intreaga lume".
In acest timp, Perez, in numele organizatiei pe care o reprezinta, a denuntat fara incetare stadiul lamentabil in care se gaseste vechea resedinta familiala, unde nu s-au realizat nici un fel de
lucrari de intretinere incepand din 1974, an in care a murit proprietarul legitim al casei. „E greu de acceptat ca resedinta a fost folosita pentru diverse banchete institutionale si pentru receptii, adica pentru ceva foarte indepartat de ultimele dorinte ale lui Amadeo Lax. Ca sa nu mai pomenim de faptul ca in cateva randuri s-a vorbit de demolarea ei, ceea ce ar fi de-a dreptul o aberatie si un act de nepasare fata de valorile artistice".
Resedinta familiei Lax, construita in stil modernist, este monument istoric incepand cu anul 1980. A fost gandita de arhitectul Josep Lluis Ayranch, in anul 1899, si are patru etaje si pivnita, ceea ce inseamna un spatiu expozitional de mai bine de trei mii de metri patrati. Cel care a construit casa a fost Rodolfo Lax, tatal pictorului, cunoscut drept unul dintre principalii investitori barcelonezi din ultima parte a secolului al XIX-lea. Tuturor acestor valori inegalabile li se adauga, conform lui Arcadio Perez, „bogatia elementelor decorative ale casei, opera aceluiasi arhitect, intre care ocupa un loc aparte scara senioriala decorata cu motive vegetale, semineul sculptat si originalul patio acoperit, care in 1936 a fost transformat intr-o originala incapere acoperita cu o cupola de sticla." Perla coroanei e o pictura murala de mari dimensiuni, situata sub cupola, pictata de Lax insusi, poate chiar cu ocazia restaurarilor. Fresca aceasta, considerata de multi drept capodopera artistului, poarta titlul Teresa absenta si o reprezinta pe tanara sotie a artistului, Teresa Bruses - fiica lui don Casimiro Bruses, un bogat industrias barcelonez, cunoscut pentru afacerile sale din America - intr-o atitudine pe care Perez, fara sa sovaie, a calificat-o drept „nelinistitoare". Dar si mai interesanta este povestea pe care fresca ne-o spune in tacere: disperarea unui barbat care tocmai si-a pierdut iubirea vietii intr-o maniera cruda si dureroasa."