Franta si Principatele Dunarene - Dimitrie I. Ghika

Din cuprins:
- Franta in Principate, de la 1789 la 1795 (de la Revolutie la Directorat);
- Situatia Frantei in Principate;
- Politica Frantei in Principate. Istoricul agentiilor de la Bucuresti si Iasi in timpul Directoratului si Consulatului;
- Imperiul francez si Principatele;
- Un print al diplomatiei: Dimitrie I. Ghika (1875 - 1967)

A trecut mai bine de un secol de la aparitia editiei franceze a lucrarii de fata. Volume de documente diplomatice, in primul rand cele rusesti, precum si numeroase lucrari, intre care cele ale lui Nicolae Iorga si cercetatoarei franceze Germaine Lebel, au imbogatit considerabil cu date si puncte de vedere noi studiul relatiilor romano-franceze. Lucrarea lui Dimitrie Ghika ofera insa si astazi o lectura instructiva, atat pentru cunoasterea locului ocupat de Principatele dunarene in politica Parisului, cat si a pozitiei clasei politice din tara Romaneasca si Moldova fata de Franta.
Fragment din lucrarea "Franta si Principatele Dunarene" de Dimitrie I. Ghika

"In fapt, Napoleon a facut din Principate unul dintre marile sale mijloace de actiune politica.
Sa vedem cum, in timpul Imperiului, Franta si-a exersat eforturile in aceasta directie.
Dificultatile create in jurul agentilor diplomatici ai Frantei crescusera de la o zi la alta, mai ales in situatia in care Napoleon ar fi fost vazut in conflict cu o noua si formidabila coalitie: indrazneala inamicilor Frantei ar fi crescut neindoielnic in fata zdrobirii armatelor franceze, deznodamant scontat de toti. Astfel, anuntul victoriei de la Austerlitz sosi ca o lovitura de trasnet, consternandu-i pe partizanii declarati ai Rusiei si schimband proasta dispozitie a grecilor in surasuri ipocrite. Domnii Moldovei si Valahiei aveau drept misiune speciala sa duca si sa reuneasca la Constantinopol toate stirile venite din Europa; in circumstantele actuale, ei au facut eforturi considerabile sa ascunda la inceput evenimentul cat mai multa vreme posibil, apoi sa-i diminueze insemnatatea. Ypsilanti, intr-o scrisoare adresata marelui vizir si publicata in tara pentru a fi distribuita multimii, dadea de inteles ca victoria francezilor nu era decisiva si ca dealtfel, imparatul Napoleon, in ranchiuna sa datorata esecului de odinioara de la Saint Jean d'Acre, era gata sa purceada la impartirea Imperiului Otoman.
In deplin acord cu Moruzi, el a trimis curieri la Divanul din Constantinopol, exprimandu-si temerile ca francezii, in marsul lor catre Rusia, ar putea profita de vecinatate pentru a invada Principatele. "