Fereastra spre maine

Simtim uneori nevoia de a ne aminti evenimente si intamplari din trecut, de a le retrai, ca o impotrivire la scurgerea timpului. Le privim cu ochii intelepti ai maturitatii, dar cu nostalgia pierderii candorii. Adesea dorim sa evadam din tumultul cotidian si sa ne eliberam mintea si sufletul prin creatie, infrumusetand povestea vietii. Ne cautam mereu pe noi insine, incercand sa intelegem care ne sunt visurile, care ne sunt valorile si cine suntem. Incercam sa fim perfecti, uitand, insa, ca tocmai imperfectul face ca viata sa poata fi traita. Adaugam, cand putem, un strop de umor chiar si acolo unde este suferinta, pentru a ne face trecerea anilor mai senina. Incercam sa daruim altora ceva din noi insine, parca cu teama de a nu ne pierde pe noi. Simona Mihutiu