Femei singure

Femei singure, publicat cu doi ani inainte ca Cesare Pavese sa se sinucida, a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatura: Premiul Strega. Considerat unul din momentele importante ale realismului italian, romanul surprinde melancolia si vidul ce macina o societate prinsa intre spleen-ul decadentei si nebuniile hedonismului. Clelia, o creatoare de moda de succes, se intoarce la Torino, orasul ei natal, unde urmeaza sa supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasa intr-un cerc de tineri mondeni, intr-o lume a restaurantelor si a marilor cazinouri, a artistilor si a petrecerilor. In mijlocul acestei multimi de oameni care incearca sa scape de plictiseala, Clelia o intilneste pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatica si depresiva, a carei sinucidere din finalul povestii anunta tragic chiar sfirsitul aceluia care a gindit personajul: sinuciderea lui Pavese. 'Cesare Pavese este unul dintre acei citiva romancieri esentiali fara de care literatura mijlocului de secol XX n-ar exista.&' (Susan Sontag) 'Un roman de o extraordinara profunzime, unde nu incetezi sa gasesti noi lumi, noi intelesuri.&' (Italo Calvino) 'Femei singure este romanul insinuarilor, al obsesiilor persistente pina la nebunie, al lirismului cuceritor.&' (New York Times Book Review)