Eugen Lovinescu. Scepticul Mantuit. Volumul I

Ezitarea mea are şi o altă motivaţie. Am scris această carte cu aproape 30 de ani în urmă într‑un moment de „dezgheţ” politic şi cultural. Începuse epoca recuperărilor sau, cum se zicea atunci, a valorificării moştenirii noastre literare. Dintre toate cărţile pe care le‑am scris, E. Lovinescu, scepticul mântuit este cartea cu cea mai lungă gestaţie. A durat, până la apariţie, şase ani. Este cartea care mi‑a format într‑un anumit sens stilul critic, mi‑a dat un model etic în critica literară şi, dacă termenul nu este prea pretenţios, mi‑a hotărât destinul meu literar… Descopeream, scriind‑o, un mare spirit şi un destin fără egal în critica românească. Un spirit, cum am spus de atâtea ori, care şi‑a sacrificat cariera socială pentru a putea face fără constrângeri de nici un fel ceea ce numim azi critică de întâmpinare. Frumuseţea morală a lui E. Lovinescu este că nu s‑a plâns niciodată şi n‑a cerut, după obiceiul pământului, răsplata pentru jertfa lui patriotică. A scris timp de patruzeci de ani (1904‑1943) despre toate cărţile apărute şi a organizat, în acest timp, literatura română contemporană. Cum încerc să dovedesc şi în acest volum, este adevăratul arhitect al literaturii noastre în faza ei modernă. I‑a dat mai multe concepte (sincronism, modernism), i‑a dat o direcţie şi, în funcţie de aceste elemente, a selectat valorile literare propriu‑zise.