Eminescu si India

"In 1971, cand am fost invitata la Congresul traducatorilor - marturiseste Amita Bhose - am cerut guvernului roman o bursa de doctorat, nu pentru a avea neaparat un titlu, ci din nevoia launtrica, tot mai stringenta, de a ma lamuri pe mine insami, deplin, de misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea si profunzimea liricii indiene. Care sunt influentele si confluentele indiene in opera marelui poet roman, cat de mult aprofundase el cultura poporului meu? - iata intrebarile carora doream cu ardoare, mai ales dupa aparitia volumului Eminescu: Kavita (Poezii), sa le raspund".

Pentru Amita Bhose, Eminescu "reprezinta esenta spiritualitatii romanesti. Poetul nu s-a apropiat de India dintr-o curiozitate intelectuala, ci pentru a se regasi pe sine". Ca si Sergiu Al-George, domnia-sa a sustinut ca Romania si India au acelasi fond al sensibilitatii. Pana la acea vreme se scrisese putin despre preocuparile indianistice ale lui Eminescu, repetandu-se aceleasi lucruri, fiind depistate doar sursele cu dovezi certe, textuale. Cercetarile sale au relevat substratul indian in gandirea eminesciana si reprezinta o contributie exegetica de mare valoare si o adevarata originalitate, Influenta indiana asupra gandirii lui Eminescu inscriindu-se in randul lucrarilor de referinta dedicate marelui poet roman. Amita Bhose a mers pe drumuri nebatute, cu o mare rigoare si sobrietate, concluzionand: "Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa".

Dorinta autoarei de a cerceta operele lui Eminescu si-a avut originea, asa, cum declara intr-un interviu, in respectul profund fata de poet. De aceea poate ca nu e intamplatoare remarca doamnei Zoe Dumitrescu-Busulenga: "a iubit, poate, tara noastra, mai mult decat multi romani si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei".

*

Ampla sa teza de doctorat intitulata Influenta indiana asupra gandirii lui Eminescu, sustinuta sub indrumarea prof.dr.docent Zoe Dumitrescu-Busulenga, a fost publicata in 1978 la Editura Junimea sub titlul Eminescu si India. In 2001, a teza a fost inclusa in cartea Eminescu (care cuprinde studiile, articolele, interviurile, conferintele Amitei Bhose avandu-l ca subiect pe Eminescu), aparuta la Mihai Dascal Editor. Prezentul volum cuprinde, fata de prima editie, si o postfata - O nobila prietena, realizata de prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Busulenga, in 2001, unde, cu sensibilitate, creioneaza portretul Amitei Bhose - si Notele alcatuite de Mihai Dascal, care comenteaza lucrarea cu pertinenta si reproduc referatele personalitatilor istoriei literare romanesti ale momentului. Documentele sunt inedite, din arhiva autoarei si recuperarea lor este atat in serviciul operei celei ce l-a tradus pentru prima oara pe Eminescu in India cat si al operei eminesciene.

Cuvant inainte (Amita Bhose)
fragment

Prima mea intalnire cu poezia eminesciana mi-a produs o mare uimire. Descopeream o intreaga lume, in care Orientul se intalneste cu Occidentul, Europa se uneste cu Asia, finitul se "desmargineste" si granitele se sterg. Poezia lui Eminescu in totalitatea ei, de la oda funebra La mormantul lui Aron Pumnul pana la epitaful purificat al poetului, Mai am un singur dor - mi s-a dezvaluit astfel ca o melodie neintrerupta, ingemanand toate hotarele timpului si ale spatiului.
O asemenea experienta am avut numai cu literatura indiana, de la imnurile vedice pana la scrierile buddhiste, de la operele lui Kalidasa pana la cantecele vaisnave si poeziile lui Rabindranath Tagore. De atunci n-am mai putut sa-l consider pe Mihai Eminescu doar un poet european. Pentru mine, Eminescu a fost si este un kavi (poet-intelept) indian, un ganditor care priveste viata prin prisma filozofiei.
Dar Eminescu e poetul Romaniei. Momentul Eminescu simbolizeaza intreaga spiritualitate romaneasca. Creatia eminesciana oglindeste pe deplin cultura romaneasca... Totusi Eminescu ar fi putut sa fie si un poet al Indiei.
Oare acest fapt nu-i destul de graitor sa indice ca poporul roman si cel indian au un fond comun de sensibilitate? Altfel cum au putut versurile eminesciene sa-mi aminteasca imediat poezia lui Tagore? Cunoscandu-l pe Eminescu, parca l-am redescoperit pe Tagore, poetul tarii mele.
De aceea, mi s-a parut de la inceput ca indianismul lui Eminescu n-a fost deloc intamplator, cu atat mai putin un ecou al orientalismului romantic german sau o manifestare a influentei schopenhaueriene. Caracteristicile literaturii indiene, adeseori intalnite in opera eminesciana, sunt, pe de o parte, inradacinate in traditia literara a pamantului sau natal, iar pe de alta parte, exprimarea sentimentelor sau cugetarilor proprii ale poetului. Cunostinta textelor indiene i-a slujit doar sa-si cristalizeze gandurile pentru a ajunge la un anumit nivel al perfectionarii artistice.
In aceasta lucrare am incercat sa urmaresc evolutia gandirii eminesciene in lumina gandirii indiene. Dificultatea unei asemenea cercetari este in afara oricarei discutii. Riscurile sunt si ele inevitabile, ca in orice noua abordare stiintifica.
Cercetarea operei eminesciene, antume, postume, precum si variantele lor, editate sau inca ramase in filele manuscriselor, m-a indemnat sa cred ca influenta indiana la Eminescu n-a fost una suprapusa, adaugata din afara; ea a fost o asimilare organica. Poate de aceea e nevoie ca Eminescu sa fie citit si cercetat cu sentimentele si sensibilitatea unui indian, ca "asemanatorul" sa poata mai lesne recunoaste "asemanatorul".

Cuprins:
Argument la editie
In loc de prefata (Zoe Dumitrescu-Busulenga), 1978
Cuvant inainte (Amita Bhose)
I. India in romantismul european
II. India in constiinta poporului roman
III. India in constiinta lui Eminescu
IV. De ce Eminescu a fost atras de India?
V. Ecouri din Kalidasa
VI. Intalnirea cu buddhismul
VII. Trecerea la Vede
Apendice
Bibliografie
Postfata (Zoe Dumitrescu-Busulenga), 2001
Note finale (Mihai Dascal)