Emil Dobrian. Mondo Cane

EMIL DOBRIBAN MONDO CANE. PICTURA, OBIECT, INSTALATIE- din introducerea „Oameni albi pe limba cainilor negri” semnata de Dan Breaz:”Trebuie adaugat ca Mondo Cane este si titlul unui celebru film lansat in anul 1962, care continea o colectie asa-zis documentara de scene care surprindeau ritualuri ale „salbaticilor”sau „barbarilor” de pretutindeni, selectate cu scopul de a provoca sensibilitatea occidentalilor la vederea sacrificarii porcilor din Noua Guinee sau la vederea asiaticilor care se hraneau cu caini. Critica cinematografica a acuzat adesea filmul pentru perspectiva sa unilaterala, adica exclusiv „alba”. Chiar daca tot cinematografia va oferi si alte perspective, cum ar fi aceea din Vanator alb, inima neagra (1990). Emil Dobriban inlatura acest neajuns, explicandu-l pe omul alb cainelui negru. Scene cu totul inteligibile pentru privirea umana sunt revazute de catre artist cu un ochi strain, transpunandu-le intr-un limbaj eliptic-sugestiv, asemanator radiografiilor medicale. O coborare de pe cruce pare un negativ fotografic, doar ca e pictat. Culorile absenteaza pentru ca acesta pare a fi tabloul de dinaintea tabloului. Cea mai sincera si cea mai importanta este intentia primara, care a stat la originea artefactului finit si, desigur, marele avantaj al acestei tehnici este transparenta sa pentru ochiul animal care distinge doar contururile, nu si culorile. Ceea ce e evident in aceasta lucrare e dinamismul figurilor umane fluide, care tind sa-si paraseasca forma clasica si sa coexiste cu dublul lor metafizic. Mantuitorul dat jos de pe cruce exista simultan cu persoana sa non-materiala, care se inalta undeva in planul superior al imaginii. O atare perspectiva are origini avangardiste prin iconoclastia socarii bunului simt comun. Spre exemplu, niciunul dintre aceste personaje nu are reprezentata fizionomia, ele sunt doar siluete miscatoare. In mod similar, o scena de atletism arata felul in care corpul isi lasa in urma propria naluca, pentru a se inscrie intr-un proces dinamic de intrare in posesie a spatiului prin parcurgerea sa. Lucrarea are o neobisnuita valoare explicativa pentru preocuparea lui Emil Dobriban de a asimila procesualitatea intrinseca implicata de gestul artistic, ca si de timpul comprimat in obiectul cu valoare artistica.”( Dan Breaz)EMIL DOBRIBAN (Nascut in 1958 la Resita). Membru in UAP din Romania Sectia Pictura, BMC Asociatia Artistilor Maghiari din Romania, Asociatia de Ex Libris din Romania, Asociatia Art-in-Situ, Franta. In 1988 absolvent al Universitatii de Arta si Design Cluj, ca Sef de Promotie la Sectia Pictura, cu Recomandare pentru predare in invatamantul superior si munca de cercetare, unde in prezent este Conferentiar Universitar. In 1990 Expune la Expozitia “Asteptare si izbucnire” a tinerilor artisti Romani in Ungaria, la Muzeul de arta contemporana din Szombathely, Ungaria, curator Calin Dan si Butak Andras, cu catalog.In 1999 este Profesor invitat la Europenska Akademia Stuk, Academia Europeana de Arta, Varsovia, Polonia. In 2011 participa la expozitia EXPERIMENT AND COMMUNITY Atelier 35 Oradea, la Muzeul de arta Moderna din Debrecen, Ungaria. 2011 Doctor in Arte Vizuale al Universitatii de Arta si Design Cluj, coordonator Cercetator Principal Gr. I. Dr. Alexandra Rus. Are numeroase participari la expozitii de grup, nationale, internationale; are lucrari in muzee. Din 1990 calatorii de studiu si invitatii in tabere de arta contemporana, rezidente, workshopuri, conferinte, nationale, internationale. In 2006 organizeaza cu sprijinul UAD si a altor institutii din Cluj, primul workshop international de land art din Romania.