Ecou de azur - Viorica Popescu

    Autoare a 12 volume de scrieri in versuri si in proza, Viorica Popescu, din perspectiva varstei mature, priveste existenta si creatia cu ochii intelepciunii si ai pretuirii a tot ceea ce inseamna dar divin. Azurul poemelor sale din volumul ultim „Ecou de azur" – cuprinde o scanteie de viata adevarata, asupra careia poeta mediteaza rascolind sensurile cuvintelor ce definesc misterul si adevarul dinspre un„a fi" ca inceput si sfarsit. Intreg volumul de poeme „Ecou de azur" pare a fi un puzzle greu de descifrat, deoarece temele abordate alterneaza neasteptat si surprinzator intr-o ne/ordine cuceritoare, introspectand frumosul, iubirea, bucuria, timpul, existenta umana, in raport cu divinitatea, natura, actul creatiei in sine, ca dar, acceptare si optimism robust in fata implacabilului dat. (Niculina Apostol)         Fragment:       “MODEL DE IUBIRE        Livada/copacii     Sunt modelul fiintei     Total indreptatite     Sa-si implineasca     Multiple cerinte        Cand sunt mici     Te fac sa-i ocrotesti     Sa speri, sa-i iubesti      Apoi intoarna iubirea, visarea     In sarut infiorat de frunze     Si-n vise de mai     Inflorite in noapte        Intind brate-ramuri     Sa invete zborul     Prin doruri      Pacalesc timpu si-i pun     Inel de logodna     Chiar in trupul lor de inele        Si nici chiar dupa moarte     Nu sunt invinsi     Crengile in cruce     Fruntea-n tarana      Sunt tot simboluri -     De intelepciune”