Ea

Prefata de Radu-Ilarion Munteanu.„Un roman bazat pe o poveste de dragoste. Care‑i sunt sansele intr‑o lume literara amestecata, multiforma, nu chiar polifonica totusi? Doua ar fi conditiile elementare: substanta umana si o inserare semnificativa in context real. EA (superb titlu, lapidar la extrem, cuprinzator, socant chiar) are ambele ingrediente. Povestea de dragoste are vibratie, emotioneaza, e credibila. Iar contextul e fericit ales. Centrul de greutate al povestii cade in ultimele saptamani ale Primaverii de la Praga si o scurta perioada dupa sugrumarea acesteia. Din perspectiva unei aproape jumatati de veac, imaginea de fundal a acestei penultime crize de sistem imperial, inainte de momentul Gdansk‑Solidarnosc, e vie, privita prin ochii si emotiile unor tineri.Dar povestea de dragoste a acestor tineri intrucatva complementari, din urma cu jumatate de secol, desi perena si prezenta, in direct si subteran, nu e decat cadrul temei si mizei. Ca in orice proza autentica, eroul, narator la persoana intai, evolueaza permanent, gasindu‑si identitatea si destinul, de la tanarul aproape superficial din primele randuri la senectul de azi, impacat cu sine si cu insuportabila usuratate a existentei.Principala calitate a romanului e faptul ca autorul il sileste pe erou sa opteze. Si fiecare optiune, in momente critice, il impinge pe drumul maturizarii. E momentul sa admitem ca nu putem trece peste identitatea onomastica dintre autor si eroul sau. Dar ipotezele asupra unor elemente biografice trebuie lasate la indemana cititorilor de toate varstele si de toate conditiile. Ceea ce conteaza e ca autorul isi construieste eroul, ca de altfel toate personajele, cu mana sigura si cu simt literar benefic.Zugravirea a patru medii prin care eroul isi parcurge periplul e iarasi sugestiva. O scurta secventa din metroul praghez sugereaza sensibil atmosfera din vara lui ‘68, asa cum experienta catorva zile intr‑un kibbutz de la inceputul anilor ‘70 face cunoscuta aceasta originala realitate sociala celor care n‑au intalnit‑o. La fel, mediul secuiesc, privit cu blanda si afectuoasa ironie. Cat despre mediul establishment‑ului caruia eroul ii apartine, tabloul e mai divers, cu personaje si situatii reliefate.Scriitura e cursiva, personajele se diferentiaza si prin limbaj propriu, bine definit.” Radu-Ilarion Munteanu