Dumnezeu in vocativ - Ramona Muller

Poezia este anticipare, deschidere spre... Deopotriva recapitulare a existentei si anticipare a ceea ce ne mai este dat sau a dorintei. Ea are mereu de platit vama acestei tensiuni inevitabile.
Este o poezie a cautarii, a reintregirii de sine prin iubire, a lipirii celor doua parti despartite ale sufletului si ale trupului, ca in mitul antic. Vocativul este aici in-vocare, chemare si implorare catre divinitatile iubirii, descantec pentru a implini aceasta uniune. Cantec de dragoste care are nevoie de ecou.
Volumul Ramonei Muller arata un poet autentic, cu antene ultra-sensibile de a capta nelinistile vietuirii ca dragoste, si capabil de a trece in litera fiorul duratei, caci scrisul invie: "alege o stea / hingherii asteapta / eu te scriu / inca". - Christian Craciun
Viata este pasiunea mea, de aceea va invit sa traim cuvintele si sa cernem emotiile dintr-un cotidian concret! "La inceput a fost Cuvantul" si, poate, Dumnezeu a creat Poetul pentru a continua cuvintele... - Ramona Muller Fragment din volumul de poezii "Dumnezeu in vocativ" de Ramona Muller:

  "omul  acela    care-si leaga sireturile anilor
este cel care a pus in lesa timpul
dupa ce a imblanzit secolele dinainte de Hristos   sa indraznesti sa iti porti moartea pe umeri
  pana cand acupunctura albastra va composta
mucegaiul nuferilor     tortura
ca o teama ca o foame
ca un frig   daca Dumnezeu nu tranteste usi
iti poti restarta sufletul macar pe jumatate
cu o intentie intreaga   omul acela se prabuseste cautand
  unitatea de masura a caderilor vinovate de indiscretie   la ora credintei dantela rosie se consuma
  in ratii mici masticabile in cariile timpului calcifiate     eu
  tu si omul acela
  din noi"