Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul

In regatul batranului Tempus, Domnisoara Poimaine nu e deloc multumita.De mult, tare de mult, batranul Tempus si-a impartit regatul intre cei trei copii ai sai: Domnului Azi i-a daruit Prezentul, Doamna Ieri a primit Trecutul, iar Domnisoarei Maine i-a ramas Viitorul. Si toate lucrurile erau asezate: Domnul Azi trebaluia grabit toata ziulica, doamna Ieri aranja cu grija in dulap borcane cu amintiri, Domnisoara Maine facea baloane de sapun in care punea intamplari ce inca nu s-au intamplat, iar Timpul curgea exact asa cum trebuie – nici prea repede, nici prea incet. Dar Domnisoara Poimaine nu era deloc multumita. Ea voia sa se faca mare cat mai repede. Ajutata de afurisita de vrajitoare Niciodata, mica rasfatata s-a agatat de limbile ceasului din varful turnului si a inceput sa le invarta. Iar Timpul a inceput sa curga cu o viteza ametitoare si in intreaga lume s-a creat haos: te trezeai intr-o dimineata de vara si pana seara se facea iarna. Iar copilariile tuturor copiilor treceau intr-o clipita, si asta era foarte trist...Dar nu va fie teama, e un basm si stiti ca ele se sfarsesc intotdeauna cu bine!Intrebata unde ar merge prima data daca ar putea calatori pe taramul lui Tempus Intaiul, Cristiana Radu, ilustratoarea volumului, raspunde: „I-as face o vizita Doamnei A fost Odata si as sta la povesti, la un ceai cu iasomie. Stiu ca timpul actual se deruleaza pe (foarte) repede inainte, mai grabit chiar decat Domnisoara Poimaine, mie insa imi place sa ascult povesti de demult, degustate in tihna, alaturi de cineva care stie sa le depene. Si imi place sa ma uit la «azi» ca printr-un ochean fixat intr-un timp indepartat - atat de indepartat, incat povestile lumii noastre devin, pentru o clipa, la fel de stranii si de greu de inteles ca si un univers strain populat de extraterestri.