Doc.Eu - Revista cu profil academic - Nr. 5

Antroposfera e marcata atat de constiinta unitatii/omogenitatii ontice a umanitatii, cat si de impulsul catre clasificarea, ierarhizarea, segregarea fiintelor umane. In acest interval dintre constiinta atributelor universale ale omului si nevoia de diversitate, iau nastere conceptele de „etnie” si „rasa”.Etnicitatea desemneaza apartenenta la un grup social, determinat prin trasaturi comune de origine, traditii, obiceiuri, limba vorbita, destin istoric. Caracterul etnic, marca identitara a individului/a comunitatii, poate fi proiectat si hiperbolizat din exterior de catre persoanele nonapartenente la comunitatea etnica respectiva; de asemenea, el poate fi creat, asumat si exacerbat/accentuat din interior, de catre membrii grupului etnic. De fiecare data, este vorba despre o intentie de a sublinia diferenta si de a construi o identitate de grup prin asumarea/atribuirea unor trasaturi specifice. Pe de o parte, etnia pare determinata obiectiv, printr-o serie de atribute distincte, de ordin somatic, lingvistic, cultural; pe de ala parte, ea reprezinta un construct ideologic si afectiv, modelat deopotriva de subiectivitatea indivizilor din afara comunitatii etnice si de subiectivitatea membrilor grupului etnic.Notiunea de „etnie” subintinde o intreaga arie conceptuala dihotomica, angajand discutii despre relatia dintre particular si universal, natura si construct, diferenta si asemanare, centru si margine, alter si sine. Specificul etnic se construieste din interiorul comunitatii, prin asumarea unor markeri identitari, expusi printr-o forma a spectacularului etnic, in care intra costumatia specifica, folclorul, diversele obiceiuri pitoresti, credinte, practici culinare. In acelasi timp, etnicul este definit din exterior, de perceptiile comunitatii dominante sau gazda, cea care inregistreaza, uneori deformeaza, specificul etnic, sintetizand in stereotipurile identitare notele individuale, „exotice”, ale comunitatii vizate, plasand-o astfel la granita dintre bizar si pitoresc. Diferentele identitare de factura etnica pot declansa batalii interculturale, dar pot determina si incheierea unor pacte interculturale, conducand astfel fie la confruntari sangeroase, precum razboiul din Kosovo, fie la forme ale convietuirii pasnice, asa cum demonstreaza ca e posibil „mozaicul etnic” din Dobrogea.