Dimineata pierduta

Dimineata pierduta a fost dramatizat si pus in scena de Catalina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 - februarie 1990), cu o distributie de aur.„Dimineata pierduta este unul dintre cele mai bune romane aparute in ultima vreme: bogat, chiar stufos, profund, «adevarat» pina in cele mai mici amanunte, modern in constructie si scris cu finete. Gabriela Adamesteanu stapineste la fel de bine ambele registre: si pe cel individual, aparent minor, psihologic, monden si burghez, si pe acela colectiv, politic, in care razboiul si refugiul sint privite ca mari catastrofe nationale. Impletirea lor e absolut remarcabila, fireasca. Romanul e caleidoscopic, permitind nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurile, dar si pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune si se recompune din aceste cioburi, rotite cind mai repede, cind mai lent, dupa necesitati.” (Nicolae Manolescu, Romania literara, 1984)„Cu Dimineata pierduta, neavind prilejul sa citesc prozele anterioare ale autoarei, m-am aflat deodata in fata unui roman de deplina maturitate care situa pe autoare nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar si printre cei mai buni din intreaga noastra literatura. Dimineata pierduta este un roman cu adevarat modern, dar in care tehnicile intrebuintate – si indeosebi alternarea monologului interior cu dialogul – sint atit de bine stapinite, tinute in friu, justificate, chemate de structura romanului si de cerintele personajelor, incit devin invizibile. Sint remarcabile, dar la limita pot sa nici nu fie remarcate. In ciuda perspectivei care se schimba cu fiecare dintre personajele carora li se da cuvintul in deplina libertate, fara cenzura auctoriala, caleidoscopul acesta miscator se aduna in final intr-o perspectiva atit de unitara incit Dimineata pierduta poate fi citit dintr-o singura respiratie, ca un roman traditional, si numai dupa aceea sa-ti dai seama prin ce strategii narative a fost obtinuta curgerea, cit de savant farimitat este acest discurs ce ti s-a parut liniar.” (Monica Lovinescu, Europa Libera, 1984)