Dictionar de termeni oltenesti, Volumul I. Literele A-L

CUVÂNT ÎNAINTE Prezentul dicționar reunește cuvinte, expresii și locuțiuni folosite în graiurile oltenești, fără a avea însă pretenția de a fi epuizat bogăția lexicală specifică acestei variante regionale a dacoromânei. Materialul cuprins în dicționar este format din: - cuvinte atestate pentru graiurile dacoromâne sudice, unele dintre ele specifice numai Olteniei, altele comune cu graiurile muntenești propriu-zise; - cuvinte specifice ariilor învecinate (Banat, Transilvania), înregistrate în zonele de interferență lingvistică; - variante regionale fonetice (cuvinte care prezintă o evoluție fonetică particulară sau anumite accidente fonetice) sau morfologice (care vizează schimbări de gen, de declinare, forme particulare de plural la substantive, schimbări de conjugare ori forme caracterizate prin prezența sau absența sufixelor morfologice la verb); - cuvinte sau sensuri ale acestora care în anumite dicționare au indicația popular; - creații lexicale cu caracter expresiv, apărute prin derivarea cu diferite afixe, specifice variantei vorbite a limbii; - cuvinte, locuțiuni sau sensuri ale acestora care, în raport cu limba comună sunt considerate învechite; - cuvinte sau variante, sensuri, locuțiuni sau expresii care nu sunt atestate în dicționare sau glosare; - cuvinte din limba comună care au dezvoltat sensuri sau care reprezintă nucleul unor locuțiuni sau expresii; - neologisme care prezintă forme particulare la nivel fonetic, gramatical sau semantic. În cazul substantivelor, cuvântul-titlu este înregistrat cu forma de nominativ singular, urmată de forma de plural și indicațiile gramaticale. S-a notat numai forma de plural pentru situațiile în care reținerea acesteia în calitate de cuvânt-titlu a fost motivată prin forma diferită de cea din limba comună. La adjective, s-au notat numai formele de masculin și feminin singular, iar în cazul în care este atestată o singură formă, de masculin sau feminin, atunci s-a notat și forma de plural. La verbe, alături de conjugare și de tranzitivitate, au fost notate, acolo unde s-a impus, și oscilațiile de conjugare, cu sau fără sufix de lărgire. 6 Un element important în cunoașterea pronunției îl reprezintă accentul, care a fost notat obligatoriu, excepție făcând cuvintele monosilabice sau cuvintele pentru care atestările nu precizau accentul. Cuvintele omografe au fost notate cu o cifră la umăr, dar în cazul în care diferențierea este marcată de accent, acestea au fost înregistrate drept cuvinte-titlu. Sensul este indicat prin sinonime literare sau/și prin expresii care să acopere semnificația cuvântului, iar dacă în definiție s-au folosit anumite regionalisme existente în dicționar, acestea au fost marcate prin scriere cu litere cursive. Valorificând glosarele și dicționarele tipărite anterior, acest dicționar se dorește a fi o lucrare de uz general, utilă pentru toți cei pasionați de studiul regionalismelor, dar, în egală măsură, un instrument de lucru pentru elevi, studenți și profesori. Autoarea