De ce iubim fotbalul - Pele, Brian Winter

Fotbalul. Cel mai frumos joc. Cel mai iubit sport. si cine altcineva ne-ar putea vorbi despre motivele pentru care iubim acest sport daca nu cel mai iubit jucator al tuturor timpurilor? Pele ne dezvaluie, odata cu amintirile si trairile sale, marea sa pasiune pentru sportul care l-a facut celebru si care i-a permis sa influenteze o planeta intreaga intr-o maniera pe care nu si-ar fi imaginat-o niciodata in copilaria sa din Bauru.   Pele si-a inceput cariera la varsta de 16 ani, odata cu semnarea contractului cu Santos Futebol Clube, clubul la care a ramas ca jucator timp de aproape 20 de ani. In 1958 a castigat prima Cupa Mondiala pentru Brazilia, la doar 17 ani, devenind cel mai tanar campion mondial din istoria fotbalului. A continuat castigand alte doua campionate mondiale, in 1962 si 1970, ceea ce l-a transformat in singurul jucator de fotbal cu trei trofee Jules Rimet. Pele este de asemenea marcatorul cu cele mai multe goluri din istoria acestui sport: 1.283 de goluri in 1.366 de meciuri jucate. In 1999 a fost votat Jucatorul Secolului (World Player of the Century) de catre IFFHS (Federatia Internationala de Istorie si Statistica a Fotbalului). In acelasi an, France Football, le-a propus fostilor castigatori ai Balonului de Aur sa aleaga Jucatorul Secolului (Football Player of the Century); l-au ales pe Pele. Tot in 1999 a fost ales Sportivul Secolului de catre Comitetul Olimpic International, iar revista Time l-a inclus in lista celor „100 cei mai influenti oameni ai secolului XX”. In 2013 a primit Ballon d’Or Prix d’Honneur din partea FIFA, in semn de apreciere pentru cariera si realizarile sale profesionale.   Brian Winter, corespondent-sef al Reuters Brazilia, a fost co-autor al unei serii de volume autobiografice, inclusiv un memoir al fostului presedinte brazilian Fernando Henrique Cardoso. Nascut in Texas, SUA, Winter locuieste in prezent in Sao Paulo, Brazilia.  
Fragment din cartea "De ce iubim fotbalul" de Pele, Brian Winter:

"Au existat o multime de teorii nebunesti de-a lungul anilor despre originea poreclei "Pele". Una dintre ele este ca vine de la denumirea galica pentru fotbal - lucru interesant, dar care nu explica cum de un baiat din Bauru era strigat asa. De asemenea, Pele inseamna "miracol" sau "minune" in ebraica - dar nici ipoteza asta nu este valabila din acelasi motiv. Una dintre cele mai complicate teorii este ca un grup de negustori turci ne-au vazut pe mine si pe prietenii mei jucand si din greseala eu am atins mingea cu mainile. Asa ca au zis "Pe" - care in portugheza inseamna "picior" - si "le", care ar putea insemna, sau nu, "idiot" in turca. De fapt, aceasta teorie nu are absolut niciun sens, dar fie ca ma credeti sau nu, ea a fost mentionata in cartile mai vechi despre mine, asa ca o voi repeta aici pentru a demonstra cat de mare a fost confuzia in toti acei ani!  Deci care este adevarul?  In realitate, adevarul este putin dezamagitor: Nimeni nu stie sigur de unde s-a ajuns la "Pele". Si asta deoarece numele acesta este o inventie totala, nu inseamna absolut nimic in portugheza. Dar exista o teorie, care vine de la unchiul meu Jorge si care pare mult mai plauzibila decat restul, iar ea are de-a face cu acele meciuri de fotbal pe care obisnuiam sa le jucam in Bauru.  Asa cum am mentionat, obisnuiam sa joc ca portar foarte mult. Daca faceam parte din ofensiva  intregul joc, echipa noastra ar fi inceput sa castige prea des si pustii din echipa adversa si-ar fi pierdut interesul. Ei bine, in acei ani, portarul echipei semi-profesioniste a lui Dondinho era un tip poreclit "Bile". Asa ca atunci cand jucam ca portar, ceilalti copii spuneau lucruri precum: "Hei, se crede Bile", "Priviti, Bile a salvat inca un sut!" Pentru ca eram atat de mici, numele s-a tot schimbat, iar vocalele si consoanele s-au amestecat putin. "Bile" a devenit "Pele". Curand, asta a ramas porecla care m-a urmarit toata viata pe terenul de fotbal.  Pe cand eram copil uram prostia aia de porecla. La urma urmei, nu era decat un gunoi de cuvant, care nu insemna nimic. In plus, eram foarte mandru de numele Edson si consideram ca e o onoare sa fiu numit dupa un inventator atat de important. La un moment dat incepusem chiar sa ma bat cu copiii care ma strigau "Pele". Daca insistau sa am o porecla, puteam tolera foarte bine "Dico" si intr-o perioada porecla mea pe teren era "Gasolina" (benzina) - pentru ca eram rapid, banuiesc. Dar orice faceam, nu puteam scapa de Pele.  Dar cand am ajuns la Santos, ceva s-a schimbat. Am inceput sa privesc porecla "Pele" dintr-o cu totul alta perspectiva."