De ce binele se cuvine sa ne afle pregatiti. Un jurnal din vremea pandemiei

In societatea noastra, in care credinta crestina este prea adesea motiv de bravada, iar nu de traire interioara, acest jurnal are un caracter aparte. Cald, limpede si direct, PS Mihai Fratila evoca harul binefacator al credintei in Dumnezeu, un Dumnezeu prea putin cunoscut – Cel al lui Isus –, care sufera alaturi de fiecare dintre noi.

Ne este daruit, astfel, un mesaj pretios pentru discernamantul sperantei. Aceasta este miza centrala a unui text solar, marcat de experiente personale neasteptate, care pledeaza cu sobra eleganta pentru forjarea caracterelor sub povara incercarilor. O carte care inspira curaj si luciditate, lipsita de comoditati trufase si de complicitati facile. O carte aflata in asteptarea Binelui, oricare ar fi greutatile timpului.

„ Cand m-am infectat cu covid, celebrul microorganism parazit, m-am trezit, fara nici un preaviz, in fata posibilitatii de a-mi pierde viata. Orice comentariu sau lamentare, dar si actele de cutezanta devenisera de prisos. Dupa ce m-am vindecat – n-am avut parte de o forma prea usoara –, intr-o conversatie la telefon cu Gabriel Liiceanu, discutia a alunecat inevitabil spre intalnirea cu boala. Prevenitor in glas, filozoful m-a intrebat foarte direct: «V-a fost de ajutor credinta, Monseniore?» Desi fireasca, intrebarea m-a surprins. Nu ma simteam deloc chemat sa perorez despre superioritatea credintei. Echilibrul la ceas de incercare nu-mi fusese asigurat de un curaj temerar, pe care oricum nu-l simtisem, ci de atasamentul fata de Isus rastignit. Mai precis fata de ingemanarea bucuriei cu suferinta in Persoana lui .“ (MIHAI FRATILA)

MIHAI FRATILA, episcop greco-catolic de Bucuresti, s-a nascut la Alba Iulia in 1970. A studiat teologia la Roma, ca bursier al Colegiului Pontifical Pio Romeno – singura institutie romaneasca din Cetatea Eterna aflata sub patronajul Vaticanului, si la Paris. Este preot din 1996, iar intre anii 2005 si 2007 a fost rector al Colegiului Pio Romeno. In 2007 a fost sfintit episcop rezident in capitala, vicar al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj; in 29 mai 2014 este ales primul episcop al nou-infiintatei Episcopii Greco-Catolice „Sfantul Vasile cel Mare“ de Bucuresti.

A scris mai multe eseuri in care a aprofundat relatia dintre speranta crestina si sfasierile sufletesti ale omului contemporan: Dumnezeu este acolo unde doreste sa te intalneasca. Simplitatea in fragmente (Galaxia Gutenberg, 2005); Lumina este un dar al Cerului. Privind viata prin ochii lui Dumnezeu (Galaxia Gutenberg, 2007); „Cu o singura gura si o singura inima“. Liturghia altfel (Galaxia Gutenberg, 2007); Curajul de-a improviza. Eseuri intarziate despre harul nevazut al vietii (Editura Surorilor Lauretane, 2014); Rigoarea sperantei (Editura Surorilor Lauretane, 2015), Pastele memorabil. Cum deschide Dumnezeu fereastra atunci cand o usa se inchide (Editura ARCB, 2020).

La Editura Humanitas a publicat: Poate fi trimis Dumnezeu in exil? Despre riscurile mantuirii si sansa rabdarii (2016) si Exista o zare. Despre truda lui Dumnezeu de a pune lucrurile la punct (2019).