Cuvintul nisiparnita

Dumitru Tepeneag (n. 14 februarie 1937) este un membru marcant al grupului oniric si teoretician al onirismului romanesc. Ia atitudine impotriva regimului comunist si in 1975 i se retrage cetatenia romana. Se stabileste la Paris, unde desfasoara o intensa activitate editoriala si publicistica. Dupa 1990 face naveta intre Bucuresti si Paris. A tradus din Alain Robbe-Grillet, André Malraux, Albert Béguin, Robert Pinget, Alexandre Kojève, Jacques Derrida. A publicat volume de proza scurta, romane, volume de publicistica, pagini de jurnal – Exercitii , 1966; Frig , 1967; Asteptare , 1972; Arpièges (traducerea in franceza a romanului Zadarnica e arta fugii ), Paris, 1973; Les noces nécessaires , Paris, 1977; La défense Alekhine ,carte de teorie sahista, Paris, 1983; Le mot sablier (versiune integral in limba franceza a cartii bilingve Cuv intul nisiparnita , pasajele scrise in romana fiind traduse de Alain Paruit), Paris, 1984; Roman de gare , Paris, 1985; Pigeon vole (semnata cu pseudonimul Ed Pastenague), Paris, 1989; Inscenare si alte texte , 1992; Nuntile necesare , 1992; Un roman la Paris , Cluj, 1993, Bucuresti, 1997 (editie definitiva); Reintoarcerea fiului la sinul mamei ratacite , 1993; Cuvintul nisiparnita , 1994; Hotel Europa , Bucuresti, Paris, 1996; Calatorie neizbutita , Bucuresti, 1998; Pont des Arts , Paris, 1998; Razboiul literaturii inca nu s-a incheiat , Bucuresti, 2000; Prin gaura cheii , Bucuresti, 2001; Destin cu Popesti , Cluj, 2001; Maramures , Cluj, 2001; Attente , Paris, 2003; Clepsidra rasturnata. Dialog cu Ion Simut , Pitesti, 2003; La belle Roumaine , Pitesti, 2004, Paris, 2006; Capitalism de cumetrie , Polirom, 2007; Frappes chirurgicales , Paris, 2009.

(Frédéric Joly, „Les étranges grimaces de Dumitru Tsepeneag“, dans Reg’Arts, nr. 21, oct. 1998, p. 4