Blestemul comorii de la salcii

”Aceasta carte porneste de la o intamplare traita candva de niste oameni reintorsi in tarana. M-am straduit sa ma impotrivesc timpului si cu puterile unui biet muritor sa-l imit, recladind firav din cuvinte o lume trecuta la a carei zidire s-au depus si vietile lor. Am incercat sa pastrez miezul adevarului si sa nu sugrum tainele povestilor cu raceala gandului limitat de prejudecati si cunoastere, ca de un mal inalt inchis intr-un cerc de pamant” ( coperta 4)Se intrebase de multe ori daca lumea din gand nu e la fel de adevarata ca cea in care ti-e foame in fiecare zi si iarna iti ingheata picioarele, si chiar daca un intrus hidos ivit de sub frunte ii palmuia fata cu degete reci, se strangea in el ca un melc speriat si din cochilie se incapatana mai departe sa asculte niste viori nevazute. Uneori, impins de un dor fara motiv se intorcea in timp si il rasfoia ca pe un album cu poze inca vii, din care chipuri stiute ii vorbeau pe inteles. Cotrobaia printre amintiri si de fiecare data se amesteca printre lumea unui balci dintr-o toamna trecuta si, cu aceeasi emotie, strangea in pumnul gol, palma de fum a femeii cunoscute atunci . ( pag. 284)Un sentiment nou, nemaiintalnit pana acum , ii invada sufletul ca un fluviu de lava, incandescent si devastator. Nici el nu stia daca era ciuda, revolta sau mila de sine pentru intreaga soarta a lumii, condamnata de la inceputuri la un joc infantil, dar incrancenat, printre castele de nisip.