Aventurile lui Huckleberry Finn - Mark Twain

Editie ilustrata.
Fragment din romanul "Aventurile lui Huckleberry Finn" de Mark Twain:       „M-am urcat deci in trasurica si am pornit in goana spre oras. Pe la jumatatea drumului am zarit o alta trasurica venind dinspre oras si, ia ghiciti, cine era in ea? Tom Sawyer, vechiul meu prieten Tom, in carne si oase! Am tras haturile, am oprit trasurica si l-am asteptat sa ajunga  dreptul meu. Apoi am strigat:     — Stai!     Tom s-a oprit. Dar cand a dat cu ochii de mine, a cascat o gura cat o sura si a incremenit, apoi a inghitit in sec de doua-trei ori, de parca i s-ar fi uscat gatul, si deodata a inceput sa se smiorcaie:      — Niciodata nu ti-am facut vreun rau, Huck Finn, si tu o stii prea bine. Si intotdeauna am fost prietenul tau cel mai bun, toata viata mea, si acum tu vii si faci pe stafia cu mine, asa fara nicio pricina, numai ca sa ma inspaimanti pe mine, vechiul tau prieten Tom?     I-am raspuns:    — Zevzecule! Cum vrei sa fac pe stafia, cand nicio clipa n-am plecat de pe lumea asta?     Glasul a parut sa-l mai linisteasca intrucatva, totusi nu e deplin incredintat.      — Nu umbla cu prostii fata de mine, zau asa, nici eu n-as fi facut-o in locul tau. Spune drept, esti chiar tu, nu-i strigoiul tau?     — Pe cinstea mea, nu sunt strigoi!     — La... la... drept vorbind ar trebui sa te cred, dar, vezi tu, nu.., nu pot intelege. Vasazica n-ai fost omorat atunci?     — Da de unde. Multumita Domnului, niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva. Pai bine mai Tom, nerodule, tu nu bagi de seama? Totul a fost pus la cale de mine ca sa scap atat de babacul cat si de ceilalti. Ei, tot nu ma crezi? Urca-te putin la mine in trasura, sa ma pipai si sa te incredintezi ca sunt din oase si din carne!     Ceea ce Tom chiar se grabi sa faca, dupa care se declara multumit, paru foarte bucuros ca ma revede si nu mai stia cum sa mi-o dovedeasca. Apoi a vrut sa stie cum au decurs toate intamplarile. Iata, in sfarsit, o aventura plina de taine, intocmai pe gustul lui. Am amanat insa  pe mai tarziu istoria mortii mele si l-am rugat sa gaseasca un mijloc ca sa pot iesi cu fata curata. El mi-a spus sa-i dau o clipa de ragaz sa se gandeasca in liniste; si cu adevarat, dupa ce a chibzuit un rastimp, a spus:     — Am gasit! Am gasit! Asa o sa mearga! Tu iei cufarul meu in trasurica ta si spui ca-i al tau, apoi o iei inapoi spre ferma unchiului Silas, dar cauta sa umbli incet, ca sa n-ajungi mai inainte decat s-ar astepta ei. Eu ma mai inapoiez o bucata de drum si voi sosi cam la vreo jumatate de ceas dupa tine; apoi o sa vezi tu ce are sa urmeze; dar sa te faci ca nu ma cunosti!     — Toate bune, am raspuns eu, dar vezi ca mai trebuie sa tii seama de un lucru, de ceva care nu stie nimeni afara de mine. La rudele tale se afla si un negru fugit, pe care l-au inchis si pe care tin mult sa-l scap. E vorba de Jim, sclavul lui Miss Watson, iti amintesti?     — Cum!... Pai Jim e...     Dar isi curma deodata vorba si ramase pe ganduri; eu insa m-am repezit si i-am luat vorba din gura, fara sa-i mai dau ragaz sa gandeasca:     — Stiu ce gandesti, Tom! Gandesti un plan rusinos, marsav si chiar asa e! Dar ce-mi pasa! Si eu sunt un ticalos si un mizerabil si vreau sa-l ajut sa scape: dar tu n-ai sa ma tradezi, nu-i asa, Tom? Imi fagaduiesti?     Ochii ii stralucira:     — Eu sa te tradez? Dimpotriva, am sa te ajut!”