Astept primavara si vine. Dragos - Gabriela Feceoru

de: Gabriela Feceoru

Dragos nu mai vad in jur decat incertitudini prieteni instabili tristi ca mine in 2015 acolo unde m-am lasat prea mult timp si m-am ridicat printre crengi de copaci ca sa vad treptat lacul de acolo cum crestea pe masura ce eu ii dadeam apa si frunze zdrente de lesuri cazul meu pierdut. o sentimentala cercuri concentrice de lumini diverse in mine aveam spatii cand ma vedeam cu bransa epatam nu stiam cat mai stau acolo unde nu credeam ca amprentele lor chiar sunt ale lor sau mainile lor doar manusi goale pe care asterneam florile crengilor primavara. cand toata lumea doarme ochii mei fac efect de ceata in mintea mea daca inchid ochii vad cum atunci nu adunam gunoaiele ca sa fac ordine voiam doar ca ei sa aiba loc sa depoziteze pisici negre acuze peste orasul nostru comun. tu nu erai aici. nu stii. a fost o vreme in care nu eram prietenosi unii cu altii. atat de elitisti nu-si considerau nici propriii copii destul de potriviti pentru areal. am comemorat lideri celebri am scris versuri declarative am facut asa acum e timpul povestii mele. scriu carta asta de apartenenta la tine si la nimic altceva. nu imbratisez precepte nu vreau incaperi nu vreau saci in teritoriile ocupate nu dispozitive explozibile lansatori de frica si letargie sange pe pereti. Hamas /Fasia/ Gaza/ suniti mistici/ orbiti incolaciti in fata lui Allah cand Allah a fost aur dar n-a platit cadavrele si nu le-a ridicat. cand iti scriu nu scriu Ghazal nu scriu in Urdu si nu plec.