All Death Jazz

« Nicolae Avram revine cu un volum nou care prelungeste lumea dura, dar „corecta”, cu regulile la vedere, din Federeii. Poetul detine o ureche extrem de fina, avand posibilitatea de a decupa un limbaj frust, decojit de orice conventie si de a-l muta in spatiul neconventional al poemului care castiga, astfel, in autenticitate. Volumul este foarte atent construit, alternand registrele si conferind intregului un ritm al trairilor extreme, o muzicalitate a sensurilor. De la grotesc la lilial, de la sumbru la angelic, de la crancen la diafan, de la tragic la comic, de la dezgust la melancolie, Nicolae Avram are harul (si stiinta!) de a antrena, in cartea sa, strabatuta de un subtil fior al mortii, toate claviaturile poetice. Pe scurt, ma bucur sa redescopar o voce proaspata, care s-a reinventat, un poet care intrece in autenticitate cam tot ce se scrie astazi in poezia romaneasca. »Bogdan Cretu« Dupa Federeii — volum de primul raft, in care Nicolae Avram salveaza tema casei-de-copii de retorica manipulatoare a patetismului si sentimentalismului lacrimogen, surprinzand, in dramatismul ei extrem, ca putini altii, conditia noastra de fiinte aruncate in lume — autorul isi continua turul de forta cu All Death Jazz. Adica: aceeasi poezie de vana epica si contrapunct liric tulburator, ritmata fara cusur, incat nu poti lasa cartea din mana, evitand melodrama in situatii care imbie la melodrama, impunand prin autenticitate, implicata existential pana la ultima fibra. All Death Jazz releva fatetele inepuizabile ale unor dezmosteniti ai soartei in care, desi nu ne vine usor, sfarsim prin a ne recunoaste pe noi insine. »O. Nimigean« Eu cred ca All Death Jazz e mai „rea” decat Federeii, deci mai buna. Are energiile si vibratiile mult mai coerente si mai puternice. Diversitatea de voci (si, deci, de „personaje”) e mai clara si mai convingatoare, nu de putine ori memorabila, episoadele sunt mai pregnante, ba chiar te bantuiesc dupa aceea, iar pasajele „pur” lirice sunt mult mai integrate si totodata mai pe picioarele lor. Limba e mai bine strunita, cu nuante variate, dar puse fiecare la locul ei. »Chris Tanasescu