Carti scrise de laureati ai premiului Nobel in literatura pe care sa le adaugi in biblioteca personala
Literatura este o forma de arta a expresiei, a imaginatiei si a creatiei. Este o parte esentiala din trecutul nostru, prezent si viitor.
Unul dintre cele mai prestigioase premii in literatura este premiul Nobel. Castigatorii sunt considerati a fi cei mai buni scriitori in domeniul lor si cei care influenteaza cel mai mult si alti autori in perioada lor. Literatura are o puternica influenta asupra societatii, de aceea lucrarile premiului Nobel sunt esentiale in cultura noastra.
Premiul Nobel in literatura este acordat in fiecare an de Academia Suedeza pentru autori ale caror lucrari ies in evidenta, iar aportul lor in acest domeniu este impresionant. Premiul nu este acordat pentru un titlu specific, ci pentru intreaga contributie pe care autorul a adus-o pana la momentul respectiv. Primul premiu Nobel in literatura a fost acordat in 1901, autorului francez Sully Prudhomme.
In lista de mai jos gasesti o foarte scurta selectie a catorva autori care apartin castigatorilor Nobel si care merita parcurse de orice iubitor de literatura. In paranteza vei regasi si anul in care autorul a castigat acest premiu.
Imparatul mustelor, de William Golding
Imparatul mustelor este una dintre cele mai faimoase si controversate carti din lume. A devenit un reper in functie de care sunt judecate alte opere literare. Multi critici considera lucrarea o alegorie a ororilor razboiului, in timp ce altii o vad ca pe o avertizare despre ceea ce se poate intampla cand societatea se prabuseste. Indiferent de interpretare, cei mai multi sunt de acord ca Imparatul mustelor trateaza teme care privesc notiunile de prietenie, conducere si moralitate.
Povestea incepe cu un grup de baieti naufragiati pe o insula pustie. Copiii reusesc sa dezvolte reguli si un sistem de organizare, dar fara niciun adult care sa serveasca drept impuls civilizator, copiii ajung sa devina violenti si brutali. In contexul romanului, povestea baietilor care ajung sa traiasca in haos sugereaza ca natura umana este fundamental salbatica.
La nivel alegoric, temele centrale sunt impulsurile umane conflictuale, formarea civilizatiei si organizarea sociala. Sunt de asemenea abordate ideile de a trai in armonie si pace pe de o parte si conflictele aduse de vointa de a avea putere si control pe de alta parte. Tensiunea dintre gandirea de grup si individualitate, reactii rationale si emotionale, moralitate si imoralitate sunt si ele prezente in aceasta carte.
Batranul si marea, de Ernest Hemingway
Cartea spune povestea unui batran perscar cubanez, Santiago, si incercarea lui a intrupe un sir de optzeci si patru de zile de pescuit in care nu a prins nimic. Batranul petrece timp cu un baiat cu care obisnuia sa pescuiasca, Manolin, iar cei doi obisnuiesc sa vorbeasca despre baseball. Manolin este preocupat profund de Santiago si face orice ii sta in putere pentru a imbunatati viata batranului.
In incercarea de a-si schimba norocul, in a 85-a zi, Santiago pleaca singur pe barca si vasleste mai departe decat o facea de obicei si unde spera el sa pandeasca o prada cat mai mare. Dimineata, un peste foarte mare prinde momeala si inoata trangand barca spre nord, foarte departe de tarm. In loc sa lege firul de barca, Santiago tine de el si ramane ore in sir cu mainile si spatele incordate. Goana continua toata noaptea, pana dupa zori. In ziua urmatoare, pestele sare din apa si Santiago observa ca este o creatura magnifica, mai lunga decat barca lui, mai mare decat orice vazuse sau auzise pana atunci.
Pe masura ce vanatoarea continua, respectul si admiratia pentru acest peste cresc, iar Santiago se intreaba daca un adversar atat de demn merita sa fie ucis si mancat.
Un veac de singuratate, de Gabriel García Márquez
Romanul lui Garcia Marquez examineaza 100 de ani prin prisma unui oras fictiv, Macondo - decorul a numeroase lucrari ale autorului, un oras intr-o regiune din America de Sud - si a unei familii fictionale - familia Buendias fondatoare a acestei localitati. Marquez creeaza lumea Macondo, postcoloniala, trecand prin ciuma, razboi civil, exploatarea de companii straine si tensiuni cu impactul modernitatii si urmareste sapte generatii ale familiei Buendias in timpul perioadelor de glorie si decadere ale localitatii.
Romanul are o constructie neobisnuita. Intentia lui este sa arate ca istoria nu se misca numai in cicluri, ci si in cercuri. Din acest motiv, nu exista un singur personaj principal in atentie, iar romanul nu urmareste o cronologie obisnuita, ceea ce poate sa induca cititorului o senzatie de confuzie.
Cartea a fost publicata pentru prima data in limba spaniola in 1967. Este considerata una dintre cele mai bune lucrari in aceasta limba la nivel mondial si este una din lucrarile cheie ale ascensiunii literare latino-americane.
Intermitentele mortii (Top 10+), de José Saramago
In prima zi a Anului Nou, intr-o lume nedefinita, moarte decide sa isi ia o vacanta. Initial, acest lucru inseamna pentru toata lumea o sarbatoare. Insa, in curand, implicatiile vietii vesnice devin evidente, iar binecuvantarea incepe sa semene mai mult cu un blestem. Oamenii continua sa imbatraneasca, corpurile lor se deterioreaza, insa sfarsitul lor este prelungit. Autoritatile bisericesti incep sa se ingrijoreze asupra faptului ca invierea finala, incepe sa nu mai aiba un sens pentru crestini, iar doctrina lor nu mai are nicio valoare. Operatorii de pompe funebre raman fara locuri de munca, iar spitalele si caminele de batrani devin suprasolicitate. In acelasi timp, companiile de asigurari de viata nu isi mai gasesc sensul.
Situatia este cu atat mai tragica cu cat familiile cu membri bolnavi in stadii terminale fac calatorii nocturne la granita, pentru a putea beneficia de eliberarea mortii. In fata amenintarii revoltei populare impotriva monarhiei constitutionale, premierul il avertizeaza pe rege ca nu mai exista niciun viitor, atata vreme cat oamenii nu incep sa moara din nou.
In acest timp, moartea sta in apartamentul ei racoros, unde locuieste singura si isi contempla experimentul. Dupa un timp decide sa-si reia activitatea, insa intr-un mod diferit fata de cum se intamplau lucrurile pana la momentul respectiv.
Sa nu ma parasesti, de Kazuo Ishiguro
Sa nu ma parasesti este un roman din 2005 al lui Kazuo Ishiguro, plasat intr-o versiune distopica alternativa a Marii Britanii. Actiunea se petrece in anii 1990, iar cartea prezinta o lume in care tehnologia permite crearea de clone in masa in vederea donarii de organe. Problemele medicale precum cancerul sunt vindecate deoarece organele sunt recoltate clonelor printr-un program aprobat de stat.
Romanul este povestit de Kathy, o clona care lucreaza ca ingrijitoare pentru donatorii din toata tara, in timp ce priveste retrospectiv la educatia si prieteniile ei. Finalitatea (sau moartea) are loc de obicei dupa a patra donatie de organe.
Pe masura ce romanul progreseaza, devine evident ca initial, Kathy si prietenii ei nu au inteles pe deplin ce le rezerva viitorul. Abia cand unul dintre tutori explica clar ca nu are rost ca elevii sa-si planifice cariere, acestia incep sa infrunte realitatea situatiei lor.
Strainul, de Albert Camus
Camus a folosit opera Strainul ca platforma pentru a explora absurdul, un concept central pentru lucrarile sale si baza intrebarilor despre sensul vietii. Cu toate acestea, Camus nu s-a identificat ca un filozof. Acesta a sustinut ca a sta si a gandi nu este suficient, ci este nevoie sa si traiesti viata.
Conceptul lui Camus despre absurd ii roaga pe oameni sa accepte lipsa de sens a vietii si sa se bucure de ceea ce ea ofera.
Aceasta filozofie se reflecta si in comportamentul personajului principal din Strainul, deoarece acesta refuza sa se comporte ca si cum ar fi un sens, acolo unde, de fapt, nu exista.
In carte, autorul exploreaza intrebari despre cum oamenii incearca sa gasesca sens intr-o lume care pare rece si absurda.
Ma numesc Rosu (Top 10), de Andrei Makine, Orhan Pamuk
O opera cu adevarat remarcabila, scrisa de un autor turc. Modul in care acesta alege sa spuna povestea este extraordinar - prin mai multi naratori, dintre care multi sunt morti, neinsufletiti sau pur si simplu abstracti: cadavrul celui ucis, o moneda, Satana si chiar culoarea rosie. Ma numesc Rosu a cunoscut o crestere exponentiala a popularitatii din 1998, iar de-a lungul anilor a fost tradusa in peste 60 de limbi diferite.
Naratiunea are loc in Instambul, capitala Imperiului Otoman, in 1591, in timpul celei mai puternice domnii a imperiului. Romanul se invarte in jurul miniaturistilor si a pictorilor care se ocupa de crearea cartilor turcesti folosind elemente de arta chineza, caligrafie si contururi detaliate. Romanul are elemente de dragoste, mister si crima, conflict politic si o inspectie atenta a artei si a influentei acesteia asupra celor care o creeaza, precum si a celor care o admira.
Povestea incepe de la faptul ca unul dintre miniaturisti este ucis. Acesta lucra la o carte foarte controversata si provocatoare, iar investigarea crimei releva de fapt o lupta si o tensiune care se gaseste intre traditie si nou.
Fiecare castigator al premiului Nobel pentru literatura a scris cel putin o carte care a fost laudata atat de cititori, cat si de critici. Multi considera ca lucrarile castigatorilor premiului Nobel pentru literatura sunt printre cele mai mari capodopere literare din toate timpurile si multe dintre aceste carti sunt citite si in zilele noastre si au aceeasi relevanta pe care au avut-o atunci cand au fost publicate, dar si in zilele noastre.